cît o ţine? ce ţigări nu va fuma? pariem că se reapucă într-o săptămînă? dacă se apucă, doamne iartă-mă, de băut? şi cum dracului mai aprindem noi ţigări în timp ce ne rugăm?
Îmi pare rău, iar ai dat chix. Nu a fost garajistul. În rest, te rog să nu confunzi microfonul pe care vi-l dă Felixozaurul în gestiune cu Mircea Badea. Că, ştii cum se zice, unde nu e creier, e vai de “pulata“! Mică şi cam blurată.
“Pentru o înţelegere mai uşoară a funcţionalităţii acestor funcţii, acestea sunt divizate în funcţii de nivel inferior. Unele dintre acestea pot fi la rândul lor funcţii de nivel înalt având un oarecare grad de complexitate sau funcţii de nivel inferior propriu-zise, aşa cum se prezintă în continuare. Funcţiile de nivel înalt rareori satisfac direct necesităţile utilizatorilor prin ele însele, dar întotdeauna satisfac aceste necesităţi prin intermediul funcţiilor de nivel inferior ce le compun.”
Update:
“Arhitectura de comunicaţii trebuie să rămână, pe cât este posibil, independentă de tehnologie. “
“La fel ca şi domeniile funcţionale, fiecare funcţie are propriul nume. Acest nume este o expresie a ceea ce face şi conţine un verb în denumire.”
Bărbăţia stă în barbă şi în urmele pe care aceasta le lasă în scurta ei trecere pe pămînt.
pe muzica lor mi-am facut temele la matematica pana in facultate si a fost bine.
În noul an nu am avut nici o revelaţie până acum. Probabil pentru că încă mai diger resturile găsite din belşug în această perioadă, iar firea mea sensibil stomacală are nevoie de sihăstrie prin foame pentru a lumina dinăuntru spre afară.
Rugăciunea mea din fiecare seară s-a îndreptat către Dumnezeea noastră, dar neprimind nici un răspuns mi-am aplecat privirea asupra sătănelului roz, a cărui identitate o voi dezvălui la momentul potrivit.
Am intrat pe blog să vă atrag atenţia asupra unei probleme care dă de furcă oamenilor de ştiinţă din întreaga lume. Cei mai mulţi, după ce îşi petrec viaţa cercetând, căutând-o cu lumânarea, experimentând în facultate, asta după ce foarte mult timp au studiat, învăţat, memorat, exersat, mâncat pe pâine, se apucă să scrie o carte. Noi toţi ne bucurăm , privim spre simonatache.ro şi zicem umili “Multumim ,Dumnezea noastră, pentru inspiraţia pe care i-ai dat-o acestui muritor, acestui căprar cu fese newtoniene”. Fără să realizăm că , din motive încă necunoscute , motive care probabil sunt acum înecate în resturile de sarmale pe care le-am înghiţit bucuros, acel om o să-şi măcelărească munca cu satârul lui de titlu, titlu de carte, titlu de capitol, titlu în general.
Nu-mi dau seama de ce anume, însă mă simt nevoit să demonstrez că am o leacă de dreptate. Menţionez că eu am zâmbit, aşa că vă invit şi pe voi să faceţi la fel sau mai bine.
Darling David – Gravity’s Arc – The Story Of Gravity From Aristotle To Einstein And Beyond
(and beyond, and beyond, and beyond, am repetat asta în gând şi nu am ajuns nicăieri)
The Elegant Universe – Brian Green
(cică e elegant. da, ştiu, e şi documentar la teveu)
Intro to String Theory – G. terHooft
(atenţie! Nu e introducere, e intro)
A New Kind Of Science – S. Wolfram
(fie)
The Road to Reality – A Complete Guide to the Laws of the Universe – Penrose, Roger
( ce dreacu’ să mai zici la asta)
Astea sunt doar câteva. Urmează, desigur, seria lungă de “Introduceri…” în ceva, introduceri de minim 500 de pagini.
Urmează seria de cărţi deştepte dedicate proştilor, toate se termină cu “…for dummies”.
Între timp am mai pus mâna pe o cărţulie de toată frumuseţea. Îi zice, uşor înspăimântător pentru mine, nu ştiu de ce, îi zice “Book of Eris”. Destinul mi se dezvăluie de la prima pagină:
Din fericire cărţile despre ocultism sunt brutalizate şi după prima pagină , la a doua pagină şi tot aşa.
Tot din fericire eu nu citesc cărţi, citesc doar titlurile lor, de aceea vă propun să-mi recomandaţi nişte titluri care merită citite, care să ne amuze şi să fie adăugate în viitoare colecţie de titluri amuzante la care muncesc de o viaţă, o viaţă de necromancer uber-sub-agent al …
*titlul documentului în care am scris acest text este Fido, un film pe care vi-l recomand cu toată căldura şi despre care vroiam de fapt să scriu.
mulţi cunoscuţi m-au întrebat, de multe ori, ce fel de copilărie am avut? cum erau părinţii mei? am vreo legătură de rudenie cu doamna udrea? porumb sau grîu? o soţie sau harem? sus sau jos? ciorbă sau friptură? morcov sau pătrunjel? încerc să ofer aici un răspuns la toate aceste întrebări, unul care demonstrează cu prisosinţă că înţelepciunea vine atunci cînd oferi acelaşi răspuns mai multor întrebări, maxim două.
Măuzes
Sfantul Yodda Guţăzătorul
nedormitul
